Cine a citit
Patericul egiptean ştie povestea acelui tâlhar deghizat în episcop care a vrut
să jefuiască o mănăstire de măicuţe. Pe scurt, un tâlhar din vechime crezând că
bisericile şi icoanele mănăstirilor sunt pline de aur s-a gândit că ar fi o
idee ingenioasă să se deghizeze sub veşmintele unui ierarh astfel păcălind vigilenţa
călugăriţelor. Ajungând la locul faptei,
măicuţele îl primesc cu braţele deschise, cu alai mare, nebănuind în naivitatea
lor nimic din ce li se pregătea de fapt. Dar, surpriză mare, se întâmplă o minune chiar sub ochii săi.
O maică oarbă vine cu un vas de apă să-i spele picioarele precum făcuse şi
femeia din Sf. Scriptură cu Mântuitorul. După ritualul spălării femeia îşi clăteşte
cu acea apă ochii şi îşi recapătă vederea. Sub influenţa acelei minuni tâlharul
se converteşte.
Ei, v-aţi gândit vreodată că acea poveste va
fi transpusă într-un film american? Eu, sinceră să fiu, nu m-am aşteptat
niciodată la asemenea surpriză şi toate acestea adaptate şi îmbrăcate conform
epocii noastre. Pe când ruşii şi românii fac filme deocheate sau care arată,
cred ei, întunericul şi nu lumina din Biserică, iată că americanii ne dau o lecţie
de credinţă şi propovăduire.
Filmul
se numeşte Leap of faith, şi cel mai emoţionant,
înduioşător moment din film mi s-a părut acel câmp plin de oameni veniţi din
toată America, însetaţi după o credintţă autentică şi care nu are cum să nu îţi
aducă în minte spusele Mântuitorului Iisus Hristos: “Şi
văzând El mulţimile, I S'a făcut milă de ele, că erau necăjite şi rătăcite ca
nişte oi care n'au păstor. Atunci le-a zis ucenicilor Săi: „Secerişul este mult,
dar lucratorii sunt puţini. Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători
la secerişul Său“. (Matei 9, 36-38).
